Daa.... a venit primăvara!!! Să o avem frumoasă și fericită... 🥳

Am avut și Dragobete frumos și fericit și ”St. Valentine”, o să avem și 8 Martie frumos și fericit... Mă frământă de ceva vreme o întrebare... 🤔 Aceste zile sunt frumoase și fericite pentru că sunt speciale sau sunt speciale pentru că sunt frumoase și fericite?.. Dar noi suntem fericiți doar în aceste zile frumoase sau sunt frumoase aceste zile pentru că noi suntem fericiți?😁

Au ieșit la iveală și florile de primăvară. În fotografie avem brândușe de primăvară – Crocus heuffelianus care, deși seamănă, nu sunt rude cu brânușele de toamnă – Colchicum autumnale.
Nedumerirea mea privind aceste flori este; ele au ieșit pentru că a venit primăvara sau a venit primăvara pentru că au ieșit ele?.. Deși zăpada încă nu s-a topit ele deja au început să înflorească...🙂

Ce vreau eu să reiasă din aceste jocuri de cuvinte și idei, este că nu trebuie să așteptăm zile frumoase, ocazii, bani, relații ca să fim fericiți... să fim fericiți cu ce avem... Dacă ne gândim bine, și ce avem în prezent a fost cândva o dorință neîmplinită... Așa cum florile de primăvară înfloresc în ciuda zăpezii, să căutăm și noi motive de fericire și în zile mai puțin speciale sau mai puțin frumoase...

Să fim fericiți în fiecare zi! 🤗

Daa.... a venit primăvara!!! Să o avem frumoasă și fericită... 🥳 Am avut și Dragobete frumos și fericit și ”St. Valentine”, o să avem și 8 Martie frumos și fericit... Mă frământă de ceva vreme o întrebare... 🤔 Aceste zile sunt frumoase și fericite pentru că sunt speciale sau sunt speciale pentru că sunt frumoase și fericite?.. Dar noi suntem fericiți doar în aceste zile frumoase sau sunt frumoase aceste zile pentru că noi suntem fericiți?😁 Au ieșit la iveală și florile de primăvară. În fotografie avem brândușe de primăvară – Crocus heuffelianus care, deși seamănă, nu sunt rude cu brânușele de toamnă – Colchicum autumnale. Nedumerirea mea privind aceste flori este; ele au ieșit pentru că a venit primăvara sau a venit primăvara pentru că au ieșit ele?.. Deși zăpada încă nu s-a topit ele deja au început să înflorească...🙂 Ce vreau eu să reiasă din aceste jocuri de cuvinte și idei, este că nu trebuie să așteptăm zile frumoase, ocazii, bani, relații ca să fim fericiți... să fim fericiți cu ce avem... Dacă ne gândim bine, și ce avem în prezent a fost cândva o dorință neîmplinită... Așa cum florile de primăvară înfloresc în ciuda zăpezii, să căutăm și noi motive de fericire și în zile mai puțin speciale sau mai puțin frumoase... Să fim fericiți în fiecare zi! 🤗

Într-una din zilele acestea însorite am făcut o plimbare prin pădure... Și ca de fiecare dată nu există să nu gasesc ceva interesant de văzut sau observat... De data aceasta vreau să vă întreb despre fructele uscate din fotografie... Știți dacă sunt bune de mâncat (înainte de a se usca, normal 😄)?

Bine înțeles că doar după forma lor, nu știu dacă aș găsi informații pe internet despre ele... în primul rînd că nu știu ce frunze are pomișorul pe care au crescut... apoi ce culoare au când nu sunt uscate... Dar pentru că au o găurică de vierme... si-au trădat originea... adică doar celor care știu ce este gala.
O gală este o ”tumoră” a unei frunze sau părți din plantă care s-a format în urma acțiunii unor enzime produse de o viespe cu rolul/intenția de a oferii adăpost larvelor care ies din ouăle depuse în acel loc... Altfel spus... În momentul în care viespea depune oul pe o frunză, în jurul oului frunza se ”deformează”, fiind o reacție de apărare, celulele ei înmulținduse excesiv, formând un glob în interiorul căruia se află la adăpost oul și se va dezvolta larva (viermele). Sunt mai multe specii de viespi și în fucție de asta și forma galelor... De exemplu; viespea stejarului – Cynips quercusfolii – formează gala numită și gogoașă de ristic (sau nuca de cerneală) din care pe vremuri se extrăgea cerneală. O alta viespe, formează gale numite cobii care în orașul Pâncota din Arad, erau folosite pentru tăbăcirea pieilor...

În fotografia pe care am făcut-o eu este vorba de gala stejarului, produsă de Cynips quercusfolii.
Deși parazită, viespea stejarului provoacă rareori pagube însemnate arborilor.

Minunată este natura dacă cunoaștem ceea ce privim... Dar poate fi și neplăcută când nu o cunoaștem și o nesocotim...

Într-una din zilele acestea însorite am făcut o plimbare prin pădure... Și ca de fiecare dată nu există să nu gasesc ceva interesant de văzut sau observat... De data aceasta vreau să vă întreb despre fructele uscate din fotografie... Știți dacă sunt bune de mâncat (înainte de a se usca, normal 😄)? Bine înțeles că doar după forma lor, nu știu dacă aș găsi informații pe internet despre ele... în primul rînd că nu știu ce frunze are pomișorul pe care au crescut... apoi ce culoare au când nu sunt uscate... Dar pentru că au o găurică de vierme... si-au trădat originea... adică doar celor care știu ce este gala. O gală este o ”tumoră” a unei frunze sau părți din plantă care s-a format în urma acțiunii unor enzime produse de o viespe cu rolul/intenția de a oferii adăpost larvelor care ies din ouăle depuse în acel loc... Altfel spus... În momentul în care viespea depune oul pe o frunză, în jurul oului frunza se ”deformează”, fiind o reacție de apărare, celulele ei înmulținduse excesiv, formând un glob în interiorul căruia se află la adăpost oul și se va dezvolta larva (viermele). Sunt mai multe specii de viespi și în fucție de asta și forma galelor... De exemplu; viespea stejarului – Cynips quercusfolii – formează gala numită și gogoașă de ristic (sau nuca de cerneală) din care pe vremuri se extrăgea cerneală. O alta viespe, formează gale numite cobii care în orașul Pâncota din Arad, erau folosite pentru tăbăcirea pieilor... În fotografia pe care am făcut-o eu este vorba de gala stejarului, produsă de Cynips quercusfolii. Deși parazită, viespea stejarului provoacă rareori pagube însemnate arborilor. Minunată este natura dacă cunoaștem ceea ce privim... Dar poate fi și neplăcută când nu o cunoaștem și o nesocotim...

Made by Nature – Artă cu pietre

Trecând peste colecția de fotografii am dat de cea de mai sus...

Scoțând piatra lată din apă, am rămas surptins că de ea se ținea și cealaltă... am așezat-o pe un bolovan ca să fotografiez minunea... cum piatra mică stă cu vârful în jos fără să cadă. Minune poate părea pentru cei care nu știu despre ce este vorba... Pentru mine a fost doar surpriza descoperirii, cât despre situație nu am fost străin... Citisem prin liceu într-o carte a prof. Ion Simionescu - Din ale naturii - despre unele larve care trăiesc în apă și își construiesc un fel de înveliș din pietricele...

După ce am ajuns acasă, am căutat informații despre aceste larve... Se pare că sunt larvele moliei Phryganea grandis, numită, scorobete și își duc viața (larvele) în ape limpezi, curate, unde își construiesc un înveliș din nisip, pietricele, bucăți de lemn și frunze, și sunt fixate de pietre mai mari. E hrana preferată a păstrăvilor și lipanilor, de aceea sunt și folosite ca momeală de către pescari.
Această ”casuță” este atipică... de obicei larvele au ”învelișul” cilindric, sub formă de tubușoare... Cu prima ocazie am să le fotografiez și în această ipostază.

Made by Nature – Artă cu pietre Trecând peste colecția de fotografii am dat de cea de mai sus... Scoțând piatra lată din apă, am rămas surptins că de ea se ținea și cealaltă... am așezat-o pe un bolovan ca să fotografiez minunea... cum piatra mică stă cu vârful în jos fără să cadă. Minune poate părea pentru cei care nu știu despre ce este vorba... Pentru mine a fost doar surpriza descoperirii, cât despre situație nu am fost străin... Citisem prin liceu într-o carte a prof. Ion Simionescu - Din ale naturii - despre unele larve care trăiesc în apă și își construiesc un fel de înveliș din pietricele... După ce am ajuns acasă, am căutat informații despre aceste larve... Se pare că sunt larvele moliei Phryganea grandis, numită, scorobete și își duc viața (larvele) în ape limpezi, curate, unde își construiesc un înveliș din nisip, pietricele, bucăți de lemn și frunze, și sunt fixate de pietre mai mari. E hrana preferată a păstrăvilor și lipanilor, de aceea sunt și folosite ca momeală de către pescari. Această ”casuță” este atipică... de obicei larvele au ”învelișul” cilindric, sub formă de tubușoare... Cu prima ocazie am să le fotografiez și în această ipostază.

Într-o zi frumoasă de iarnă am făcut o drumție în ținuturile vlașinilor... Nu e prima dată când vizităm un ”obiectiv” apoi ne documentăm despre...

Și de data asta dupa ce am revenit din drumeție am citit romanul Ioanei Postelnicu – Plecarea vlașinilor vol. I (acesta se găsește foarte greu - noi l-am găsit la un anticariat). Pe scurt în acest roman autoarea (originară din Poiana Sibiului) descrie viața comunității de păstori din satul natal.

”În cojoacele lor mițoase, stând neclintiți, rezemați în bâte, păreau de departe stane de piatră, țesute din lână albă, într-un brâu verde cu care se încingea această parte a pământului.” - Ioana Postelnicu – ”Plecarea vlașinilor.”

Deși iarnă, mă așteptam ca bacii să fie plecați cu oile în transhumanță la șes...
Și totuși, oierii din Jina și din Poiana Sibiului, oameni năzdrăvani, nu au plecat... sunt tot aici... înfruntând greutățile și capriciile iernii.
Pentru noi... drumul care duce spre Vf. Guga, nu a fost greu, l-au bătătorit destul oile, înaintea noastră... Dar vârful nu s-a lăsat la fel de ușor cucerit... Însă a meritat...
Dacă doriți să vedeți cum a fost drumeția, pentru noi, mai multe fotografii gasiți aici: calea-fara-sfarsit.blogspot.co ...

Într-o zi frumoasă de iarnă am făcut o drumție în ținuturile vlașinilor... Nu e prima dată când vizităm un ”obiectiv” apoi ne documentăm despre... Și de data asta dupa ce am revenit din drumeție am citit romanul Ioanei Postelnicu – Plecarea vlașinilor vol. I (acesta se găsește foarte greu - noi l-am găsit la un anticariat). Pe scurt în acest roman autoarea (originară din Poiana Sibiului) descrie viața comunității de păstori din satul natal. ”În cojoacele lor mițoase, stând neclintiți, rezemați în bâte, păreau de departe stane de piatră, țesute din lână albă, într-un brâu verde cu care se încingea această parte a pământului.” - Ioana Postelnicu – ”Plecarea vlașinilor.” Deși iarnă, mă așteptam ca bacii să fie plecați cu oile în transhumanță la șes... Și totuși, oierii din Jina și din Poiana Sibiului, oameni năzdrăvani, nu au plecat... sunt tot aici... înfruntând greutățile și capriciile iernii. Pentru noi... drumul care duce spre Vf. Guga, nu a fost greu, l-au bătătorit destul oile, înaintea noastră... Dar vârful nu s-a lăsat la fel de ușor cucerit... Însă a meritat... Dacă doriți să vedeți cum a fost drumeția, pentru noi, mai multe fotografii gasiți aici: https://calea-fara-sfarsit.blogspot.com/2022/04/pe-urmele-vlasinilor.html

Să vă arat și eu ce am preparat noi după o plimbare prin pădure…🙂

Se face ușor, repede și e bun. E o rețetă nemaipomenită. Mai ales când ești flămând.
Pâine, ceapă și ”clisă friptă”.😂 Rețeta e cam scumpă într-adevăr dar merită.

Nu pare scumpă? Stați să vă explic cât efort trebuie ”cheltuit”.🙂 Mai întâi trebuie să-ți faci timp să ajungi în natură, apoi trebuie făcut foc din lemne (nu e așa ușor ca și la aragaz). Pe urmă trebuie să îți faci o ”frigătoare” (se utilizează ”brișca” – briceagul) în care să înfingi ”clisa”. Urmează să stai în fum și să învârți slănina în foc până începe să picure untura pe felia de pâine. Atenție! Nu țineți pâinea în mână pentru că atunci când picură untura e fierbinte și e risc să vă ardeți la mână. Ca să iasă totul bine, trebuiesc îndeplinite 2 condiții esențiale; toți cei care vor să mănânce trebuie să participe la preparare și toți cei care participă trebuie să aibe bună dispoziție.

Noi ne-am distrat.😂 Încercați și voi. Calorii? Dacă faceți drumeție prin pădure înainte sau după, nu se pune.

Să vă arat și eu ce am preparat noi după o plimbare prin pădure…🙂 Se face ușor, repede și e bun. E o rețetă nemaipomenită. Mai ales când ești flămând. Pâine, ceapă și ”clisă friptă”.😂 Rețeta e cam scumpă într-adevăr dar merită. Nu pare scumpă? Stați să vă explic cât efort trebuie ”cheltuit”.🙂 Mai întâi trebuie să-ți faci timp să ajungi în natură, apoi trebuie făcut foc din lemne (nu e așa ușor ca și la aragaz). Pe urmă trebuie să îți faci o ”frigătoare” (se utilizează ”brișca” – briceagul) în care să înfingi ”clisa”. Urmează să stai în fum și să învârți slănina în foc până începe să picure untura pe felia de pâine. Atenție! Nu țineți pâinea în mână pentru că atunci când picură untura e fierbinte și e risc să vă ardeți la mână. Ca să iasă totul bine, trebuiesc îndeplinite 2 condiții esențiale; toți cei care vor să mănânce trebuie să participe la preparare și toți cei care participă trebuie să aibe bună dispoziție. Noi ne-am distrat.😂 Încercați și voi. Calorii? Dacă faceți drumeție prin pădure înainte sau după, nu se pune.

În trecut am mai postat această fotografie cu urmă de urs peste care am dat într-o drumeție către Poiana Pleșii Jud. Sibiu și care ne-a dat un spor la coborâre de întreceam și trenul accelerat 😂... Dar de data asta nu de urs este vorba ci de urme în zăpadă...

Iarna pădurea parcă mișună mai puternic de viață decât în celelalte anotimpuri... Zăpada păstrează și evidențiază urmele viețuitoarelor care o ”încalcă”. Iar noi putem ”citi” aceste urme și să ne creem propriile povești... care uneori pot coincide cu adevărul...

Accesând link-ul puteți vedea câteva urme și poveștile imaginate de mine... (nu e sigur că sunt și adevărate așa că tratați-le ca atare

calea-fara-sfarsit.blogspot.co ...

Ca pădurea și sufletul omului poartă urme doar de el știute, cum anume primite și de cine lăsate...

În trecut am mai postat această fotografie cu urmă de urs peste care am dat într-o drumeție către Poiana Pleșii Jud. Sibiu și care ne-a dat un spor la coborâre de întreceam și trenul accelerat 😂... Dar de data asta nu de urs este vorba ci de urme în zăpadă... Iarna pădurea parcă mișună mai puternic de viață decât în celelalte anotimpuri... Zăpada păstrează și evidențiază urmele viețuitoarelor care o ”încalcă”. Iar noi putem ”citi” aceste urme și să ne creem propriile povești... care uneori pot coincide cu adevărul... Accesând link-ul puteți vedea câteva urme și poveștile imaginate de mine... (nu e sigur că sunt și adevărate așa că tratați-le ca atare https://calea-fara-sfarsit.blogspot.com/2022/04/plimbare-din-paltinis-in-rasinari.html Ca pădurea și sufletul omului poartă urme doar de el știute, cum anume primite și de cine lăsate...

Bine ne-am regăsit în noul an... Aș fi vrut ca prima postare din acest an să fie despre cum mi-am petrecut revelionul trecut (2021-2022)... Dar după o vreme m-am gândit... Oare ce folos să vă povestesc despre ce îi ”împing” pe unii să urce noaptea pe munte ca să fie în Vf. la ora 00. A fost cea mai lungă urcare. Am urcat spre vârf în 2021 și am coborât anul următor în 2022. 😂

Mai util este să vă povestesc puțin despre cartea din imagine care am citit-o anul trecut... Cu prilejul sărbatorilor sau după, există persoane care intră în depresie... Deoarece de sărbatori toată lumea este sau încearcă să pară fericită, iar după... mulți se întorc la ”viața de dinainte”... 😒Desigur că motivele de mâhnire sunt multiple și diferite...

Ei... și cartea aceasta este scrisă de un psiholog care are ca metodă terapeutică plimbarea în natură pentru mai multe probleme psihice (stres, depresie, dependențe, conflicte, etc). Și dezbate din mai multe aspecte, terapia plimbării în natură. Cum trebuie să găsim timp pentru plimbare, unde mergem la plimbare (în parc sau pădure), mergem singuri sau însoțiți, luăm cu noi și problemele cu care ne umplem mintea sau le lăsăm , motivarea de a urma ”terapia” și nu a abandona dupa prima sau a doua plimbare... Și multe altele...

Ca o concluzie pentru cei care nu au timp sau nu vor să o citească, dar îi interesează subiectul... În această carte se relatează cum plimbarea în natură are multiple beneficii asupra minții, corpului și sufletului nostru...
La final aș dori să vă îndemn să veniți la plimbare... dar... Gândul mă duce la ”Chemarea străbunilor” de Jack London... Atunci când fiecare veți simți ”chemarea” naturii... doar atunci... ne vom întâlni în pădure...🤗

”Străvechi și rătăcitoare dorințe
Rup lanțul de obișnuințe...” - Jack London - ”Chemarea străbunilor”

Bine ne-am regăsit în noul an... Aș fi vrut ca prima postare din acest an să fie despre cum mi-am petrecut revelionul trecut (2021-2022)... Dar după o vreme m-am gândit... Oare ce folos să vă povestesc despre ce îi ”împing” pe unii să urce noaptea pe munte ca să fie în Vf. la ora 00. A fost cea mai lungă urcare. Am urcat spre vârf în 2021 și am coborât anul următor în 2022. 😂 Mai util este să vă povestesc puțin despre cartea din imagine care am citit-o anul trecut... Cu prilejul sărbatorilor sau după, există persoane care intră în depresie... Deoarece de sărbatori toată lumea este sau încearcă să pară fericită, iar după... mulți se întorc la ”viața de dinainte”... 😒Desigur că motivele de mâhnire sunt multiple și diferite... Ei... și cartea aceasta este scrisă de un psiholog care are ca metodă terapeutică plimbarea în natură pentru mai multe probleme psihice (stres, depresie, dependențe, conflicte, etc). Și dezbate din mai multe aspecte, terapia plimbării în natură. Cum trebuie să găsim timp pentru plimbare, unde mergem la plimbare (în parc sau pădure), mergem singuri sau însoțiți, luăm cu noi și problemele cu care ne umplem mintea sau le lăsăm , motivarea de a urma ”terapia” și nu a abandona dupa prima sau a doua plimbare... Și multe altele... Ca o concluzie pentru cei care nu au timp sau nu vor să o citească, dar îi interesează subiectul... În această carte se relatează cum plimbarea în natură are multiple beneficii asupra minții, corpului și sufletului nostru... La final aș dori să vă îndemn să veniți la plimbare... dar... Gândul mă duce la ”Chemarea străbunilor” de Jack London... Atunci când fiecare veți simți ”chemarea” naturii... doar atunci... ne vom întâlni în pădure...🤗 ”Străvechi și rătăcitoare dorințe Rup lanțul de obișnuințe...” - Jack London - ”Chemarea străbunilor”

Un dar minunat.

Cine ghicește ce am primit în dar, anul acesta de sărbători?

Update.

Compoziția din imagine a transmis ceea ce era de transmis și mă bucur că am reușit acest lucru. 🙏

Asta confirmă două lucruri... „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” și că o fotografie poate să transmită mai mult decăt se vede efectiv în imagine... Și o concluzie bonus... - dacă ai imaginație o fotografie poate să-ți transmită orice... asta nu inseamnă că ratezi ce a vrut artistul să transmită ci dimpotrivă, completezi artistul, îmbogățindu-i arta... 🙏🙂

Imaginea este o ”metaforă” a realității... Și vă confirm că ați ghicit ce reprezintă imaginea... 👏

Acest Crăciun pentru noi a fost magic... S-a născut fiul meu, Ion cel Mic și în ajunul de Crăciun l-am adus acasă... Ne-a ”luminat” fețele tuturor... Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase. 🙏

Un dar minunat. Cine ghicește ce am primit în dar, anul acesta de sărbători? Update. Compoziția din imagine a transmis ceea ce era de transmis și mă bucur că am reușit acest lucru. 🙏 Asta confirmă două lucruri... „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” și că o fotografie poate să transmită mai mult decăt se vede efectiv în imagine... Și o concluzie bonus... - dacă ai imaginație o fotografie poate să-ți transmită orice... asta nu inseamnă că ratezi ce a vrut artistul să transmită ci dimpotrivă, completezi artistul, îmbogățindu-i arta... 🙏🙂 Imaginea este o ”metaforă” a realității... Și vă confirm că ați ghicit ce reprezintă imaginea... 👏 Acest Crăciun pentru noi a fost magic... S-a născut fiul meu, Ion cel Mic și în ajunul de Crăciun l-am adus acasă... Ne-a ”luminat” fețele tuturor... Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase. 🙏

🎄Crăciun Fericit/ Joyeux Noel🎄

Iată că unii dintre noi putem sărbători Crăciunul alături de cei dragi, în familie... Celor care vor să simtă puțină magie de Crăciun, un fel de fior ca să conștientizeze cât suntem de binecuvântați cu ce avem... 💝

Recomand un film despre evenimente regretabile care nu ar fi trebui să mai existe nici acum în 2022 nici în viitor...
Filmul este inspirat după o poveste adevărată, care s-a petrecut în Ajunul Craciunului în 1914, în timpul Primului Război Mondial. Deși genul filmului este dramă, merită puțină strângere de inimă, pentru luare aminte... Merităm o lume mai bună decât cea în care trăim și chiar și așa cum e, merită să nu o facem mai rea de atât...🙏

În videoclip e un colind și secvențe din film.

🎄Crăciun Fericit/ Joyeux Noel🎄 Iată că unii dintre noi putem sărbători Crăciunul alături de cei dragi, în familie... Celor care vor să simtă puțină magie de Crăciun, un fel de fior ca să conștientizeze cât suntem de binecuvântați cu ce avem... 💝 Recomand un film despre evenimente regretabile care nu ar fi trebui să mai existe nici acum în 2022 nici în viitor... Filmul este inspirat după o poveste adevărată, care s-a petrecut în Ajunul Craciunului în 1914, în timpul Primului Război Mondial. Deși genul filmului este dramă, merită puțină strângere de inimă, pentru luare aminte... Merităm o lume mai bună decât cea în care trăim și chiar și așa cum e, merită să nu o facem mai rea de atât...🙏 În videoclip e un colind și secvențe din film.

Made by Nature – ”Foc și cenușă”

Ce ar putea reprezenta acest ”tablou abstract”?.. Îmbinarea dintre cenușiu și cărămiziu a scoarței pinului - Pinus sylvestris - mi-a atras atenția și m-a intrigat faptul că e o combinație familiară de culori...
Da... la clădirile vechi din cărămidă care își pierd tencuiala cenușie din ciment se poate observa această combinație...
Ah!!! Nu. Știu!!! Foc și cenușă... Asta e... Ce ciudată e natura...

Meditând la asta, am găsit o oarecare asemănare între foc, cenușă și scoarța pinului... Dacă considerăm focul elementul ”viu” și cenușa materia ”moartă” care rămâne după ce ”focul a murit”... atunci putem spune că se aseamănă cu scoarța pinului, care are două forme de manifestare. Cea cenușie, scoarța moartă de la suprafață care se decojește și cade și partea portocalie, vie, care ”lucrează” spre interior.

Interesant este faptul că există trei specii de pini mediteraneeni care are nevoie de foc ca să se inmulțească; Pinus pinaster, Pinus canariensis și Pinus pinea conform:
ro.esdemgarden.com/fire-benefi ...
”O plantă pirofită (sau pirofilică) este o plantă care are nevoie de foc pentru reproducerea, reînnoirea și menținerea speciilor.”

Made by Nature – ”Foc și cenușă” Ce ar putea reprezenta acest ”tablou abstract”?.. Îmbinarea dintre cenușiu și cărămiziu a scoarței pinului - Pinus sylvestris - mi-a atras atenția și m-a intrigat faptul că e o combinație familiară de culori... Da... la clădirile vechi din cărămidă care își pierd tencuiala cenușie din ciment se poate observa această combinație... Ah!!! Nu. Știu!!! Foc și cenușă... Asta e... Ce ciudată e natura... Meditând la asta, am găsit o oarecare asemănare între foc, cenușă și scoarța pinului... Dacă considerăm focul elementul ”viu” și cenușa materia ”moartă” care rămâne după ce ”focul a murit”... atunci putem spune că se aseamănă cu scoarța pinului, care are două forme de manifestare. Cea cenușie, scoarța moartă de la suprafață care se decojește și cade și partea portocalie, vie, care ”lucrează” spre interior. Interesant este faptul că există trei specii de pini mediteraneeni care are nevoie de foc ca să se inmulțească; Pinus pinaster, Pinus canariensis și Pinus pinea conform: https://ro.esdemgarden.com/fire-benefit-for-plants-are-pyrophytes-12680 ”O plantă pirofită (sau pirofilică) este o plantă care are nevoie de foc pentru reproducerea, reînnoirea și menținerea speciilor.”

V-ați întrebat vreodată cum arată o dimineață însorită în iarbă?

Această fotografie este făcută ”la firul ierbii” în Munții Bihor, într-o dimineață însorită de vară.
Câtă lumină și câtă prospețime în bobițele de rouă...
"Un mare beneficiu pentru sănătate e să te plimbi desculț dimineața pe iarba acoperită cu rouă." spunea Sebastian Kneipp unul din pionierii medicinii naturiste. Un susținător al hidroterapiei și sănătății prin mișcare.
Și cum suntem obișnuiți cu drumețiile, ne-am plimbat destul de des prin rouă căci ”plimbareții” pornesc dimineața devreme pe cale...

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre beneficiile plimbării prin rouă ...
www.terapiinaturiste.ro/roua.p ...

V-ați întrebat vreodată cum arată o dimineață însorită în iarbă? Această fotografie este făcută ”la firul ierbii” în Munții Bihor, într-o dimineață însorită de vară. Câtă lumină și câtă prospețime în bobițele de rouă... "Un mare beneficiu pentru sănătate e să te plimbi desculț dimineața pe iarba acoperită cu rouă." spunea Sebastian Kneipp unul din pionierii medicinii naturiste. Un susținător al hidroterapiei și sănătății prin mișcare. Și cum suntem obișnuiți cu drumețiile, ne-am plimbat destul de des prin rouă căci ”plimbareții” pornesc dimineața devreme pe cale... Pentru cei care doresc să afle mai multe despre beneficiile plimbării prin rouă ... https://www.terapiinaturiste.ro/roua.php

"Ștefan cel Mare - Domnul Moldovei"

Am primit acest tablou în dar de la socrul meu. Am putea spune că de Sf. Nicolae dar mi l-a înmânat în 3 Decembrie. Nu asta e important. Ideea e că nu țin minte să fi văzut pe net un astfel de tablou... Această tehnică artizanală care l-a pasionat pe socrul meu, căci e făcut de dânsul in tinerețe, nu mai este azi promovată. Nici nu țin neapărat să o promovez... Doresc doar să vă arăt că încă mai există astfel de tablouri și au existat acești artizani în trecut... Poate că mai există și în prezent...
Aceste tablouri sunt unicat pentru că sunt confecționate manual din paie lipite pe pânză neagră.
Probabil că mai există astfel de tablouri prin colecții personale sau la negustori de antichități.

"Ștefan cel Mare - Domnul Moldovei" Am primit acest tablou în dar de la socrul meu. Am putea spune că de Sf. Nicolae dar mi l-a înmânat în 3 Decembrie. Nu asta e important. Ideea e că nu țin minte să fi văzut pe net un astfel de tablou... Această tehnică artizanală care l-a pasionat pe socrul meu, căci e făcut de dânsul in tinerețe, nu mai este azi promovată. Nici nu țin neapărat să o promovez... Doresc doar să vă arăt că încă mai există astfel de tablouri și au existat acești artizani în trecut... Poate că mai există și în prezent... Aceste tablouri sunt unicat pentru că sunt confecționate manual din paie lipite pe pânză neagră. Probabil că mai există astfel de tablouri prin colecții personale sau la negustori de antichități.

Momentan citesc "Drumul către tine însuți - O nouă psihologie a iubirii, a valorilor tradiționale și a creșterii spirituale" scrisă de M. Scott Peck...
Și am dat peste citatul lui C.G.Jung din fotografie... Nu am să comentez ce a vrut el să transmită... Eu vreau să vă spun ce gânduri mi-au trecut mie prin minte după ce am citit acest citat... Și anume; Care e rostul unei flori pe pământ? Știința ar putea spune că rostul ei e să se înmulțească ca specie. Noi am putea spune că rostul ei e să ne încânte privirile, sau ca remediu pentru boli... Dar să spunem că această floare crește într-un loc unde nu va pune omul piciorul niciodată... atunci ce rost ar avea viața unei flori? Pentru fluturi, pentru albine și alte insecte, ar fi un raspuns... Ce rost are viața un stejar la care nu ajunge omul să îl facă scândură sau lemn de foc? Poate să hrănească mistreți și alte animale cu ghindă... Sau cum a fost menționat într-o postare recentă ca adăpost și sprijin pentru păsările cerului...
Concluzia la care am ajuns e că nimic în jurul nostru nu are rost dacă nu servește altuia... Și oamenii cu atât mai mult...

Momentan citesc "Drumul către tine însuți - O nouă psihologie a iubirii, a valorilor tradiționale și a creșterii spirituale" scrisă de M. Scott Peck... Și am dat peste citatul lui C.G.Jung din fotografie... Nu am să comentez ce a vrut el să transmită... Eu vreau să vă spun ce gânduri mi-au trecut mie prin minte după ce am citit acest citat... Și anume; Care e rostul unei flori pe pământ? Știința ar putea spune că rostul ei e să se înmulțească ca specie. Noi am putea spune că rostul ei e să ne încânte privirile, sau ca remediu pentru boli... Dar să spunem că această floare crește într-un loc unde nu va pune omul piciorul niciodată... atunci ce rost ar avea viața unei flori? Pentru fluturi, pentru albine și alte insecte, ar fi un raspuns... Ce rost are viața un stejar la care nu ajunge omul să îl facă scândură sau lemn de foc? Poate să hrănească mistreți și alte animale cu ghindă... Sau cum a fost menționat într-o postare recentă ca adăpost și sprijin pentru păsările cerului... Concluzia la care am ajuns e că nimic în jurul nostru nu are rost dacă nu servește altuia... Și oamenii cu atât mai mult...

Plecăciuni în fața... naturii.

Cei care au avut ocazia să meargă în drumeție cu noi, știu că nu de puține ori fac nenumărate plecăciuni...😂 Pe drum, în iarbă, tufișuri... Pe unde se nimerește în cale vreo minunăție a naturii... E pasiunea mea să o ”imortalizez”... şi să o "păstrez" în colecția mea... Am adunat o mulțime de fotografii dragi mie și celor pasionați de natură, frumos și cunoaștere...
Prin fotografia de natură încerc să evidențiez valoarea și bogăția primită în dar, o comoară pe care mulți oameni în ziua de azi nu o conștientizează... Astfel putem să cunoaștem și să înțelegem mai bine ceea ce ne înconjoară și să apreciem creația naturii
Adevărat că nu toată lumea are timp și răbdare să se ”aplece” asupra cunoașterii naturii... În general, oamenii nici nu observă sau nu sunt impresionați de ”creațiile” naturii... E ok. Nu toți suntem la fel și nu toți am atins același nivel de... sensibilitate... 🙂 Trist e că persoanele care nu apreciază natura... nici nu au o problemă dacă aceasta nu este ocrotită și este ”agresată” în fel și chip...
Mai jos este adresa blogului meu în care sunt prezentate câteva dintre fotografiile făcute ”pe genunchi”... multe altele vor urma dacă veți urmări această ”cale”.😉
calea-fara-sfarsit.blogspot.co ...

Plecăciuni în fața... naturii. Cei care au avut ocazia să meargă în drumeție cu noi, știu că nu de puține ori fac nenumărate plecăciuni...😂 Pe drum, în iarbă, tufișuri... Pe unde se nimerește în cale vreo minunăție a naturii... E pasiunea mea să o ”imortalizez”... şi să o "păstrez" în colecția mea... Am adunat o mulțime de fotografii dragi mie și celor pasionați de natură, frumos și cunoaștere... Prin fotografia de natură încerc să evidențiez valoarea și bogăția primită în dar, o comoară pe care mulți oameni în ziua de azi nu o conștientizează... Astfel putem să cunoaștem și să înțelegem mai bine ceea ce ne înconjoară și să apreciem creația naturii Adevărat că nu toată lumea are timp și răbdare să se ”aplece” asupra cunoașterii naturii... În general, oamenii nici nu observă sau nu sunt impresionați de ”creațiile” naturii... E ok. Nu toți suntem la fel și nu toți am atins același nivel de... sensibilitate... 🙂 Trist e că persoanele care nu apreciază natura... nici nu au o problemă dacă aceasta nu este ocrotită și este ”agresată” în fel și chip... Mai jos este adresa blogului meu în care sunt prezentate câteva dintre fotografiile făcute ”pe genunchi”... multe altele vor urma dacă veți urmări această ”cale”.😉 https://calea-fara-sfarsit.blogspot.com/2022/04/plecaciuni-in-fata-naturii.html

Parcă ar fi și totuși nu e... omletă 🤭

Recunosc că deși încerc să fac fotografii cât mai atrăgătoare... artistul nu sunt eu... Sunt doar un fel de ”impresar”, un ambasador al adevăratului artist... Natura... Și deși mă ocup cu această îndeletnicire de ceva vreme (ani de zile) nu încetează să mă uimească imaginația și diversitatea naturii...

”Made by Nature” este o categorie aparte de fotografii ce conțin un fel de ”model artistic” creat de natură...

De data aceasta în fotografie avem, nu omletă ci pălăria unui burete numit – Xerocomellus porosporus – hribul lucios, conform:
ro.wikipedia.org/wiki/Xerocome ...

Cu această ocazie (căutand informații despre acest tip de burete) am aflat că hribii comestibili, dacă sunt infestați cu mucegaiul hribului, provoacă intoxicații. ❗️❗️❗️ Așa că mare grijă la consumul de bureți. ❗️❗️❗️

Parcă ar fi și totuși nu e... omletă 🤭 Recunosc că deși încerc să fac fotografii cât mai atrăgătoare... artistul nu sunt eu... Sunt doar un fel de ”impresar”, un ambasador al adevăratului artist... Natura... Și deși mă ocup cu această îndeletnicire de ceva vreme (ani de zile) nu încetează să mă uimească imaginația și diversitatea naturii... ”Made by Nature” este o categorie aparte de fotografii ce conțin un fel de ”model artistic” creat de natură... De data aceasta în fotografie avem, nu omletă ci pălăria unui burete numit – Xerocomellus porosporus – hribul lucios, conform: https://ro.wikipedia.org/wiki/Xerocomellus_porosporus Cu această ocazie (căutand informații despre acest tip de burete) am aflat că hribii comestibili, dacă sunt infestați cu mucegaiul hribului, provoacă intoxicații. ❗️❗️❗️ Așa că mare grijă la consumul de bureți. ❗️❗️❗️

Doza zilnică de natură! 🙂

Ar trebui să se introducă spot informativ la TV: 😂
”Pentru o viață sănătoasă consumați zilnic minim una - două imagini cu natură.” Poate că nu asta... dar, ”petreceți minim treizeci de minute - o oră pe zi, în natură” ar trebui...
Și e cam greu pentru noi în vremurile pe care le trăim... și de aceea încercăm să compensăm prin imagini... deși o fotografie este doar o picătură din trăirile pe care le ai dacă ești prezent acolo fizic... 😒

Astăzi – Priveliște de toamnă de pe Măgura Codlei jud. Brașov

Doza zilnică de natură! 🙂 Ar trebui să se introducă spot informativ la TV: 😂 ”Pentru o viață sănătoasă consumați zilnic minim una - două imagini cu natură.” Poate că nu asta... dar, ”petreceți minim treizeci de minute - o oră pe zi, în natură” ar trebui... Și e cam greu pentru noi în vremurile pe care le trăim... și de aceea încercăm să compensăm prin imagini... deși o fotografie este doar o picătură din trăirile pe care le ai dacă ești prezent acolo fizic... 😒 Astăzi – Priveliște de toamnă de pe Măgura Codlei jud. Brașov