,,Pilda de seară 💛
Răbdarea

"Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
– Doamna, da sunt puse invels.
Intr-adevar, erau puse gresit
Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!
– Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊

Zâmbiți, va rog, că vă face bine!
Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.”


(Sursa internet)

,,Pilda de seară 💛 Răbdarea "Un copil, la gradinita, incearca sa își încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa îl încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: – Doamna, da sunt puse invels. Intr-adevar, erau puse gresit Nu a fost cu nimic mai usor sa îi scoata cizmulitele decat să i le puna, totuși a reușit să îți păstreze calmul până când cizmulitele au fost iar Incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis: – Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!! În loc să tipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalte. Când s-a terminat chinul descaltatului, băiețelul i-a spus: – Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi. Acum ea nu mai stia ce să facă: Să plângă sau să râdă? A reusit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: – Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară! – Le-am bagat in cizmulite ca să nu le pield" 😊😊 Zâmbiți, va rog, că vă face bine! Să fiți așadar sănătoși! Și...răbdători.” (Sursa internet)

"Capul sus și ochii îi vor urma!" este o replică din filmul Alpha, pe care l-am revăzut aseară, din care am aflat povestea unui tânăr moștenitor al unui trib, căruia viața i-a dat șansa de a-și cunoaște înțelepciunea, puterea și rezistența, de a uimi printr-un final la care nu se aștepta nimeni.
La fel ca acest erou, știu că eu dețin "cheia" la anumite "probleme" care țin de motivație, de propria voință.
Poate în fiecare zi am momente de nervi, de tristețe sau poate în fiecare zi sunt binedispusă, activă...
Dar se întâmplă să aleg să scriu în stil pozitiv sau să citesc ceva optimist, să ies din oceanul gândurilor nefolositoare.
Dacă mă gândesc prea mult la ce se întâmplă în lume acum și la ceea ce poate fi, îmi îngreunez și mai tare dorința de a-mi reactiva voința într-un anumit sens.
Știu că depinde de mine...
Și eu sunt o fire realistă, dar aleg să nu mă concentrez prea des pe "umbra" societății.
Precum mulți alții, am nevoie de motive de bucurie, de optimism în pofida a orice îmi poate dăuna.

"Capul sus și ochii îi vor urma!" este o replică din filmul Alpha, pe care l-am revăzut aseară, din care am aflat povestea unui tânăr moștenitor al unui trib, căruia viața i-a dat șansa de a-și cunoaște înțelepciunea, puterea și rezistența, de a uimi printr-un final la care nu se aștepta nimeni. La fel ca acest erou, știu că eu dețin "cheia" la anumite "probleme" care țin de motivație, de propria voință. Poate în fiecare zi am momente de nervi, de tristețe sau poate în fiecare zi sunt binedispusă, activă... Dar se întâmplă să aleg să scriu în stil pozitiv sau să citesc ceva optimist, să ies din oceanul gândurilor nefolositoare. Dacă mă gândesc prea mult la ce se întâmplă în lume acum și la ceea ce poate fi, îmi îngreunez și mai tare dorința de a-mi reactiva voința într-un anumit sens. Știu că depinde de mine... Și eu sunt o fire realistă, dar aleg să nu mă concentrez prea des pe "umbra" societății. Precum mulți alții, am nevoie de motive de bucurie, de optimism în pofida a orice îmi poate dăuna.

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei.
În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi.
A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând:
„- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”.
Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două.
Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”.
Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete.
Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat.
Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”.
A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat.

După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea.
În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat.
În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”.
Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite.
Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească.
Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi.

Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat.

Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om.
Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat."
(autor necunoscut)

"Am stat cu prietenul meu într-o cafenea binecunoscută din Veneția, Italia, orașul luminilor și apei. În timp ce ne savuram cafeaua, un bărbat a intrat și s-a așezat la o masă lângă noi. A sunat chelnerul și a plasat comanda spunând: „- Două cești de cafea, una dintre ele pe perete”. Am urmărit această comandă cu interes și am observat că a fost servit cu o ceașcă de cafea, dar a plătit pentru două. Când a plecat, chelnerul a pus o hârtie pe perete pe care scria „O ceașcă de cafea”. Cât eram încă acolo, alți doi bărbați au intrat și au comandat trei căni de cafea, două pe masă și una pe perete. Au băut două căni de cafea, dar au plătit pentru trei și au plecat. Și de această dată, chelnerul a făcut la fel: a pus o bucată de hârtie pe perete pe care scria: „O ceașcă de cafea”. A fost ceva unic și nedumerit pentru noi. Ne-am terminat cafeaua, am plătit nota și am plecat. După câteva zile, am avut ocazia să mergem din nou la această cafenea. În timp ce ne savuram cafeaua, a intrat un bărbat prost îmbrăcat. În timp ce s-a așezat, s-a uitat la perete și a spus: „O ceașcă de cafea de pe perete”. Chelnerul i-a servit cafeaua acestui om cu respectul și demnitatea obișnuite. Bărbatul și-a băut cafeaua și a plecat fără să plătească. Am fost uimiți să urmărim toate acestea, în timp ce chelnerul a scos o bucată de hârtie de pe perete și a aruncat-o la coșul de gunoi. Marele respect față de nevoiași de care au dat dovadă locuitorii acestui oraș ne-a emoționat. Gândește-te la nevoia a ceea ce își dorea acest om. Intră în cafenea fără a fi nevoit să-și scadă stima de sine… nu are nevoie să ceară o ceașcă de cafea gratis… fără să întrebe sau să știe de cel care îi dă această ceașcă de cafea… s-a uitat doar la perete , și-a făcut o comandă, și-a savurat cafeaua și a plecat." (autor necunoscut)

Hello!
Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!"

Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta?
Eu unul cred că așa e.

Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece.

V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei.

În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

Hello! Ce mesaj puternic este pe această poză! Scrie "te-ai născut ca să produci un impact!" Oare așa e? Câți oare conștientizează asta? Câți acceptă asta? Eu unul cred că așa e. Ne naștem pentru a avea un impact micro de perpetuare a "speciei" și a familiei noastre dar și unul macro prin care planeta și populația ei ar trebui ca, prin contribuția noastră, să devină mai bună, mai smart cu fiecare zi care trece. V-am postat în aceeași linie și un video absolut fabulos, care să vă pornească "sistemul de reflecție" asupra vieții și sensului ei. În același timp, filmul detronează puțin ideea de cât de bogat sau cât de mult succes ar avea cineva, punând pe primul loc alte lucruri mult mai umane ce aparțin ființei umane!

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință.

Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil!

Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit.

Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa.

Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani.

Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob.

Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what".

Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț.

Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate.

Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela.

Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%.

Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron.

Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor.

Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer.

Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

Astăzi am fost martor la o lecție de viață și totodată despre stăruință. Filmul "O secundă" are scenariul gata, distribuția și încep filmarile după ce au asteptat mai mult de 4-5 ani ca totul să fie posibil! Este adevărat că nu prea se întâmplă să ajungi la atingerea obiectivelor cu echipa cu care ai pornit. Cei mai mulți când dau de greu se vor lăsa. Alții nu vor putea să-și țină motivația sus și nu își vor dedica timp și efort fără bani. Echipa de început cel mai probabil se va destrăma deoarece nu e visul lor, doar pot împrumuta mai mult sau mai putin din trairile inițiatorului, în cazul asta al lui Octavian Iacob. Nu e nici povestea lor, este povestea lui, este parte din viața lui. De aceea, inițiatorii nu trebuie să renunțe "no matter what". Cu siguranță vor veni alții din ce în ce și mai buni și vor pune umărul la un proiect măreț. Astăzi, la conferința de presă, mă uitam cum oameni care s-au aflat în cele mai de început si grele momente în distribuție și in echipa filmului astăzi erau spectatori în sală sau chiar absenți probabil neimpacandu-se cu deciziile luate. Astăzi altii primeau aplauze într-un fel pe meritele celor pe care ii cunoșteam cand m-am implicat și eu mai serios acum 3 ani total dezinteresat dar încântat de proiect și pentru prietena mea Mirela. Am întrebat pe Octavian câți mai sunt din vechea echipă si răspunsul a fost 10%. Așa este viața... dacă te dai jos din tren și pleacă din gara... rămâi pe peron. Astăzi actori ca Lucian Viziru, Cotimanis chiar si campionul Mihai Leu iau locul unor persoane tinere, prietene cu Octav care sigur au ratat una din șansele vieții lor. Totul a fost posibil și preagratioasei Adriana Vertan, prietena mea de suflet, light producer. Deciziile se iau intr-o secundă, într-un anumit context subiectiv. Mai rău este ca pe urmă trebuie să trăiești cu ele toată viața!

M-am pus în locul corbului... și mi-am imaginat tot traseul lui...
😁Glumind, întreb: măi, cine l-a influențat pe corbul din poveste ( youtu.be/1si0Nz_T5HU ) să o ia teleleu, cine l-a amăgit că ar exista o soartă mai bună decât cea pe care i-a predestinat-o natura?!
Nu aș vrea să fiu ca altcineva...
Cred că tendința tuturor celor care văd acel video cu povestea corbului este să îl critice, dar el cumva a pornit într-o cunoaștere de sine, fiindu-i de ajutor mărturisirile celorlalte păsări.
Așa e și în viața noastră reală...
Oricât de perfecți credem că suntem, uneori ne mai atinge și tristețea, ne relaxăm până acolo încât ne lăsăm influențați de X și Y și devenim debusolați precum corbul...
Dar nu suntem identici, iar unii oameni chiar nu ar trebui arătați "precum corbii", doar pentru că nu își doresc ceva similar...
Prin urmare, să apreciem corbul pentru ceea ce este, să îi fim prieteni, să îi găsim un loc alături de noi în care să își pună în lumină valoarea, fără să îl condamnăm că poate trăi liber și fericit într-un final, fără luxul unei lebede de exemplu...
Să ne dăm valoare și sens unii altora acolo unde suntem fiecare!

Update: melodia vine ca o dezamăgire pentru cei care poate au avut nevoie de încurajare și apreciere precum corbul, pentru a nu mai ajunge în acea stare...

Sursa imagine: www.idea-isa.ro/lesson/corbul/

M-am pus în locul corbului... și mi-am imaginat tot traseul lui... 😁Glumind, întreb: măi, cine l-a influențat pe corbul din poveste ( https://youtu.be/1si0Nz_T5HU ) să o ia teleleu, cine l-a amăgit că ar exista o soartă mai bună decât cea pe care i-a predestinat-o natura?! Nu aș vrea să fiu ca altcineva... Cred că tendința tuturor celor care văd acel video cu povestea corbului este să îl critice, dar el cumva a pornit într-o cunoaștere de sine, fiindu-i de ajutor mărturisirile celorlalte păsări. Așa e și în viața noastră reală... Oricât de perfecți credem că suntem, uneori ne mai atinge și tristețea, ne relaxăm până acolo încât ne lăsăm influențați de X și Y și devenim debusolați precum corbul... Dar nu suntem identici, iar unii oameni chiar nu ar trebui arătați "precum corbii", doar pentru că nu își doresc ceva similar... Prin urmare, să apreciem corbul pentru ceea ce este, să îi fim prieteni, să îi găsim un loc alături de noi în care să își pună în lumină valoarea, fără să îl condamnăm că poate trăi liber și fericit într-un final, fără luxul unei lebede de exemplu... Să ne dăm valoare și sens unii altora acolo unde suntem fiecare! Update: melodia vine ca o dezamăgire pentru cei care poate au avut nevoie de încurajare și apreciere precum corbul, pentru a nu mai ajunge în acea stare... Sursa imagine: https://www.idea-isa.ro/lesson/corbul/

Napoleon Hill despre autosugestie

Subconstientul nu face distinctie intre impulsurile constructive si cele distructive ale gandirii. El se hraneste cu gandurile noastre, indiferent daca sunt positive sau negative. Subconstientul va transforma in realitate gandul nascut din frica la fel de usor cum va transforma in realitate un gand nascut din curaj sau incredere.
La fel cum electricitatea pune in miscare industria si ne ajuta in viata de zi cu zi, daca este folosita constructiv, ea poate pune capat vietii , daca este folosita in mod distructiv. Prin analogie, autosugestia va poate conduce spre pace si prosperitate sau va poate trage in jos, in valea nefericirii, a esecului si a mortii, in functie de felul in care o veti intelege si o veti pune in aplicare.
La fel cum vantul duce o corabie spre est si pe o alta spre vest, autosugestia va va ridica sau va va trage in jos, in functie de modul in care fixati velele gandului.
Legea autosugestiei, prin intermediul careia oricine poate ajunge pe culmile succesului, zdruncina imaginatia si este foarte bine descrisa in urmatoarele versuri:
Daca te consideri infrant, esti.
Daca te gandesti ca nu ai curaj, nu ai.
Daca iti place sa castigi, dar crezi ca nu o poti face,
Mai mult ca sigur, nu vei reusi.
Daca te gandesti ca vei esua, esti deja pierdut,
Pentru toti oamenii din lume,
Succesul apare odata cu increderea
Iar starea ta de spirit e tot ceea ce conteaza.
Daca te consideri depasit, esti,
Trebuie sa-ti stabilesti obiective marete pentru a straluci,
Trebuie sa crezi in tine
Inainte de a reusi vreodata sa castigi ceva.
Bataliile vietii nu sunt intotdeauna castigate
De cel mai puternic sau mai rapid dintre oameni,
Dar, mai devreme sau mai tarziu,
Se va dovedi ca cel care castiga
Este cel care GANDESTE CA POATE!”

Extras din Napoleon Hill, De la idee la bani ( am citit cartea si mi-a placut extrem de mult, asa ca v-o recomand)

Napoleon Hill despre autosugestie Subconstientul nu face distinctie intre impulsurile constructive si cele distructive ale gandirii. El se hraneste cu gandurile noastre, indiferent daca sunt positive sau negative. Subconstientul va transforma in realitate gandul nascut din frica la fel de usor cum va transforma in realitate un gand nascut din curaj sau incredere. La fel cum electricitatea pune in miscare industria si ne ajuta in viata de zi cu zi, daca este folosita constructiv, ea poate pune capat vietii , daca este folosita in mod distructiv. Prin analogie, autosugestia va poate conduce spre pace si prosperitate sau va poate trage in jos, in valea nefericirii, a esecului si a mortii, in functie de felul in care o veti intelege si o veti pune in aplicare. La fel cum vantul duce o corabie spre est si pe o alta spre vest, autosugestia va va ridica sau va va trage in jos, in functie de modul in care fixati velele gandului. Legea autosugestiei, prin intermediul careia oricine poate ajunge pe culmile succesului, zdruncina imaginatia si este foarte bine descrisa in urmatoarele versuri: Daca te consideri infrant, esti. Daca te gandesti ca nu ai curaj, nu ai. Daca iti place sa castigi, dar crezi ca nu o poti face, Mai mult ca sigur, nu vei reusi. Daca te gandesti ca vei esua, esti deja pierdut, Pentru toti oamenii din lume, Succesul apare odata cu increderea Iar starea ta de spirit e tot ceea ce conteaza. Daca te consideri depasit, esti, Trebuie sa-ti stabilesti obiective marete pentru a straluci, Trebuie sa crezi in tine Inainte de a reusi vreodata sa castigi ceva. Bataliile vietii nu sunt intotdeauna castigate De cel mai puternic sau mai rapid dintre oameni, Dar, mai devreme sau mai tarziu, Se va dovedi ca cel care castiga Este cel care GANDESTE CA POATE!” Extras din Napoleon Hill, De la idee la bani ( am citit cartea si mi-a placut extrem de mult, asa ca v-o recomand)

"Creăm tipare, suntem oare doar bogați și săraci?
Și nu te doare cum ne-mpart în străluciți și opaci?
Ajunge oare să fim oameni, oameni și-atât?
Nu știe nimeni cine suntem și de unde venim
Dar câteodată ne dăm sufletul pentru ce iubim
Ajunge oare să fim oameni, oameni și-atât?

Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise
Și așteptăm să strălucim cumva pe rând
Numărând cum pierdem vise..."

(versuri ale melodiei atașate "Pietre prețioase", Andia & Guess Who)

Nu mai zic nimic...
Să văd cine îmi ghicește "the feeling, the thought and the vibe"...

"Creăm tipare, suntem oare doar bogați și săraci? Și nu te doare cum ne-mpart în străluciți și opaci? Ajunge oare să fim oameni, oameni și-atât? Nu știe nimeni cine suntem și de unde venim Dar câteodată ne dăm sufletul pentru ce iubim Ajunge oare să fim oameni, oameni și-atât? Suntem pietre prețioase În cutii ce stau închise Și așteptăm să strălucim cumva pe rând Numărând cum pierdem vise..." (versuri ale melodiei atașate "Pietre prețioase", Andia & Guess Who) Nu mai zic nimic... Să văd cine îmi ghicește "the feeling, the thought and the vibe"...

M-am delectat în această dimineață vizionând filmarea atașată, în care se vede o "galerie" de artă inedită, o pictură murală din Cahul, Republica Moldova, care simbolizează ❤Dorul de Casă, pe un zid lung de 1 km.
Dorul de casă e atât de profund simțit mai ales de cei plecați peste hotare, încât s-a simțit nevoia de a-l reprezinta astfel.
👏🏻Felicitări sponsorilor și pictorului Alexei Luca, care a muncit vreo jumătate de an pentru a reda "în murală cea ce ne unește pe toți, dorul de casă și emoțiile copilăriei"!
Aici am citit despre această frumusețe: ziuadeazi.md/dorul-de-casa-a-f ...

Această știre senină mi-a amintit de "Scrisoarea mea către Diaspora", un eseu care mi-a fost publicat online pe site-ul Revistei Culturale Leviathan, în care am pus suflet și valoare: leviathan.ro/scrisoare-catre-d ...

M-am delectat în această dimineață vizionând filmarea atașată, în care se vede o "galerie" de artă inedită, o pictură murală din Cahul, Republica Moldova, care simbolizează ❤Dorul de Casă, pe un zid lung de 1 km. Dorul de casă e atât de profund simțit mai ales de cei plecați peste hotare, încât s-a simțit nevoia de a-l reprezinta astfel. 👏🏻Felicitări sponsorilor și pictorului Alexei Luca, care a muncit vreo jumătate de an pentru a reda "în murală cea ce ne unește pe toți, dorul de casă și emoțiile copilăriei"! Aici am citit despre această frumusețe: https://ziuadeazi.md/dorul-de-casa-a-fost-reprezentat-intr-o-pictura-murala-de-peste-1000-metri-patrati-la-cahul/ Această știre senină mi-a amintit de "Scrisoarea mea către Diaspora", un eseu care mi-a fost publicat online pe site-ul Revistei Culturale Leviathan, în care am pus suflet și valoare: https://leviathan.ro/scrisoare-catre-diaspora-de-ionela-budu/

"Foloseşte-ţi zâmbetul pentru a schimba lumea; nu lăsa lumea să-ţi schimbe zâmbetul."

Am văzut ieri filmul "Validation", care reprezintă o fabulă amuzantă, dar plină de tâlc, care are o durată de aprox. 16 minute și în care e vorba despre cum reușea un însoțitor de parcare să creeze zâmbete făcând complimente tuturor celor care veneau pentru validarea (prin ștampilare) tichetului de parcare.
Vă recomand să îl vedeți până la capăt!

Mă gândesc acum la toți oamenii pe lângă care trec în fiecare dimineață și nu știu dacă am văzut doi zâmbind în ultima lună, chiar dacă eu știu că am zâmbit când am salutat.
Ce concluzie să fac? Că pur și simplu omul nu mai are puterea să zâmbească sau nu mai e obișnuit să facă asta sau zâmbește doar acasă, în familie sau cu prietenii la distracție?

Poveștile din filme, reclame, diverse prezentări vizuale sau cărți mereu sensibilizează.
Plângem de fericire sau zâmbim empatizând cu personajele sau cu lumea din jur, dar oare de ce uităm atât de ușor și revenim la seriozitate?!

Zâmbetul înseamnă o energie specială, de fericire... care ar trebui să se răspândească în mod liber, fără motiv între noi, cum ar fi de exemplu motivul primirii unei prăjituri: youtu.be/7k5VUyPfa7c

"Foloseşte-ţi zâmbetul pentru a schimba lumea; nu lăsa lumea să-ţi schimbe zâmbetul." Am văzut ieri filmul "Validation", care reprezintă o fabulă amuzantă, dar plină de tâlc, care are o durată de aprox. 16 minute și în care e vorba despre cum reușea un însoțitor de parcare să creeze zâmbete făcând complimente tuturor celor care veneau pentru validarea (prin ștampilare) tichetului de parcare. Vă recomand să îl vedeți până la capăt! Mă gândesc acum la toți oamenii pe lângă care trec în fiecare dimineață și nu știu dacă am văzut doi zâmbind în ultima lună, chiar dacă eu știu că am zâmbit când am salutat. Ce concluzie să fac? Că pur și simplu omul nu mai are puterea să zâmbească sau nu mai e obișnuit să facă asta sau zâmbește doar acasă, în familie sau cu prietenii la distracție? Poveștile din filme, reclame, diverse prezentări vizuale sau cărți mereu sensibilizează. Plângem de fericire sau zâmbim empatizând cu personajele sau cu lumea din jur, dar oare de ce uităm atât de ușor și revenim la seriozitate?! Zâmbetul înseamnă o energie specială, de fericire... care ar trebui să se răspândească în mod liber, fără motiv între noi, cum ar fi de exemplu motivul primirii unei prăjituri: https://youtu.be/7k5VUyPfa7c

Am citit un material despre președintele Macedoniei care, a însoțit un copil de 11 ani, cu sindrom Down la școală, în încercarea de a reduce prejudecățile părinților referitoare la persoanele cu dizabilități.
După părerea mea, gestul președintelui, este un exemplu de omenie, un gest demn de o persoană umană, care apreciază și crede în valoarea tuturor membrilor societății noastre.
"Copiii cu dezvoltare atipică nu trebuie doar să se bucure de drepturile lor, ci și să se simtă egali și bineveniți în lumea care le aparține în mod natural, băncile și curtea școlii”, a declarat președintele.
Copiii cu sindromul Down au aceleaşi drepturi şi trebuie să li se ofere aceleaşi oportunităţi de dezvoltare a potenţialului propriu la fel ca ceilalţi copii.
Sindromul Down este doar o stare şi niciodată nu trebuie confundată această stare cu persoana purtătoare a ei.

Cu intervenţie şi suport timpuriu, copiii cu sindrom Down se dezvoltă, pot avea o viaţă deplină, pot fi cetăţeni responsabili şi membri activi ai comunităţii.
Aceşti copii sunt la fel ca toţi ceilalţi copii. Încurajarea lor cu multă dragoste şi includerea lor în activităţile familiei şi comunităţii, constituie baza dezvoltării lor.

Respect președintelui Stevo Pendarovski!
Articolul complet se găsește aici: www.libertatea.ro/stiri/fetita ...

Am citit un material despre președintele Macedoniei care, a însoțit un copil de 11 ani, cu sindrom Down la școală, în încercarea de a reduce prejudecățile părinților referitoare la persoanele cu dizabilități. După părerea mea, gestul președintelui, este un exemplu de omenie, un gest demn de o persoană umană, care apreciază și crede în valoarea tuturor membrilor societății noastre. "Copiii cu dezvoltare atipică nu trebuie doar să se bucure de drepturile lor, ci și să se simtă egali și bineveniți în lumea care le aparține în mod natural, băncile și curtea școlii”, a declarat președintele. Copiii cu sindromul Down au aceleaşi drepturi şi trebuie să li se ofere aceleaşi oportunităţi de dezvoltare a potenţialului propriu la fel ca ceilalţi copii. Sindromul Down este doar o stare şi niciodată nu trebuie confundată această stare cu persoana purtătoare a ei. Cu intervenţie şi suport timpuriu, copiii cu sindrom Down se dezvoltă, pot avea o viaţă deplină, pot fi cetăţeni responsabili şi membri activi ai comunităţii. Aceşti copii sunt la fel ca toţi ceilalţi copii. Încurajarea lor cu multă dragoste şi includerea lor în activităţile familiei şi comunităţii, constituie baza dezvoltării lor. Respect președintelui Stevo Pendarovski! Articolul complet se găsește aici: https://www.libertatea.ro/stiri/fetita-cu-sindrom-down-dusa-la-scoala-de-presedintele-tarii-dupa-ce-parintii-colegilor-au-refuzat-sa-si-mai-lase-copiii-in-clasa-cu-ea-3973101

Dau un exemplu din viața personală despre ce înseamnă a fi bun.
În vara asta am petrecut 2 săptămâni acasă, în Bucovina, cu băiatul meu.
Când ne-am întors, am luat bineînțeles un tren direct spre București.
Am călătorit de seara până dimineața, un timp petrecut observând "mediul" sau cu ochii închiși, cu gândurile mele.
La un moment dat a apărut un "nene" cu un copil de vreo 8 ani, care s-a așezat pe locul din fața noastră.
Omul respectiv mi-a spus că a plecat pur și simplu de acasă pentru a-și duce băiatul la mare.
Erau cam "nepregătiți" și cam neparfumați, dacă puteți intui la ce mă refer.
I-am oferit copilului o pereche de șosete noi din bagajul meu, iar ei au insistat să ne servească cu niște napolitane.
În fine, omul avea chef de vorbă cu mine.
Nu mai redau anumite detalii, în afară de faptul că omul avea o problemă la un picior, șchiopăta și mi-a spus că doar ce l-a scos din ghips.
După vreo câteva ore, omul și-a întins efectiv piciorul pe scaunul meu, pe motiv că nu mai putea, că trebuia să îl țină întins.
Șlapii lui erau aceia a unui om care lucrase pe undeva bineînțeles, dar "parfumul" era izbitor...
Am stat așa... Începuse să mă doară și pe mine într-o parte din cauza poziției...
Băiatul meu dormea lângă mine...
Ceilalți pasageri stăteau liniștiți, numai eu cu "norocul" meu...
Și am mai fost îngăduitoare și înțelegătoare și în alte cazuri, cu alte persoane care aveau nevoie de spațiu sau din alte motive.
Am ales să fiu bună...

"Omul bun este liber chiar dacă este sclav. Omul rău este sclav, chiar dacă este rege", am citit într-un comentariu pe Youtube la melodia atașată.
Voi ce înțelegeți din asta?

Am găsit-o din întâmplare și a început să îmi placă ceea ce îmi transmite: satisfacția omului bun care găsește puterea să fie un exemplu, să facă și pe alți oameni buni.

Dau un exemplu din viața personală despre ce înseamnă a fi bun. În vara asta am petrecut 2 săptămâni acasă, în Bucovina, cu băiatul meu. Când ne-am întors, am luat bineînțeles un tren direct spre București. Am călătorit de seara până dimineața, un timp petrecut observând "mediul" sau cu ochii închiși, cu gândurile mele. La un moment dat a apărut un "nene" cu un copil de vreo 8 ani, care s-a așezat pe locul din fața noastră. Omul respectiv mi-a spus că a plecat pur și simplu de acasă pentru a-și duce băiatul la mare. Erau cam "nepregătiți" și cam neparfumați, dacă puteți intui la ce mă refer. I-am oferit copilului o pereche de șosete noi din bagajul meu, iar ei au insistat să ne servească cu niște napolitane. În fine, omul avea chef de vorbă cu mine. Nu mai redau anumite detalii, în afară de faptul că omul avea o problemă la un picior, șchiopăta și mi-a spus că doar ce l-a scos din ghips. După vreo câteva ore, omul și-a întins efectiv piciorul pe scaunul meu, pe motiv că nu mai putea, că trebuia să îl țină întins. Șlapii lui erau aceia a unui om care lucrase pe undeva bineînțeles, dar "parfumul" era izbitor... Am stat așa... Începuse să mă doară și pe mine într-o parte din cauza poziției... Băiatul meu dormea lângă mine... Ceilalți pasageri stăteau liniștiți, numai eu cu "norocul" meu... Și am mai fost îngăduitoare și înțelegătoare și în alte cazuri, cu alte persoane care aveau nevoie de spațiu sau din alte motive. Am ales să fiu bună... "Omul bun este liber chiar dacă este sclav. Omul rău este sclav, chiar dacă este rege", am citit într-un comentariu pe Youtube la melodia atașată. Voi ce înțelegeți din asta? Am găsit-o din întâmplare și a început să îmi placă ceea ce îmi transmite: satisfacția omului bun care găsește puterea să fie un exemplu, să facă și pe alți oameni buni.

Hey!🙂
Știi acea plăcere și bucurie când te așezi undeva pentru a deschide o carte nouă, pentru a lucra ceva cu entuziasm sau pentru a viziona ceva savurând o ciocolată?!
Așa simt eu când intru pe Heyadoo și vizualizez partea asta de postări...
Am așa un entuziasm de a citi, de a scrie o opinie, de a medita la idei interesante!
Îmi amintesc și de postarea mea în care dezvăluiam de ce Heyadoo e ACASĂ pentru mine, chiar dacă în ultimul an "am fost plecată cu pluta".😁
Probabil voi rescrie acele gânduri, dar acum doresc să spun că mi-am dat seama că am așteptat să primesc ceva spiritual de la cineva care poate nu are sau nu știe să ofere și atunci singura opțiune ar fi să ofer eu.
Să fiu Giver... De fiecare dată când am oferit, am fost dublu fericită și apreciată. Mă refer la experiențe din viața de zi cu zi...
Dar este vorba și de apreciere...
Caut aprecierea, e ceva de care am nevoie colosală, uite așa pur și simplu, chiar și pentru nimic!
Dar cred că o pot extrage și din poziția de Giver de apreciere...
A fi prezent e important...
În fine, în urmă cu un an, am scris o poveste pe blog, care are la bază și informații reale și prin care mi-am dorit să pot clarifica ceva:
gandireaschimbatot.blogspot.co ...
Dar m-am oprit și astfel i-am dat o șansă să continue cândva, neavând acum un final...

PS: Melodia atașată îmi place foarte mult, în special refrenul și muzica.
Nu mă gândesc la dragostea din videoclip, ci la miile de gânduri care mă întorc mereu la un gând important, acela de a realiza ceva ce nu doresc să dezvălui încă...🙂

Hey!🙂 Știi acea plăcere și bucurie când te așezi undeva pentru a deschide o carte nouă, pentru a lucra ceva cu entuziasm sau pentru a viziona ceva savurând o ciocolată?! Așa simt eu când intru pe Heyadoo și vizualizez partea asta de postări... Am așa un entuziasm de a citi, de a scrie o opinie, de a medita la idei interesante! Îmi amintesc și de postarea mea în care dezvăluiam de ce Heyadoo e ACASĂ pentru mine, chiar dacă în ultimul an "am fost plecată cu pluta".😁 Probabil voi rescrie acele gânduri, dar acum doresc să spun că mi-am dat seama că am așteptat să primesc ceva spiritual de la cineva care poate nu are sau nu știe să ofere și atunci singura opțiune ar fi să ofer eu. Să fiu Giver... De fiecare dată când am oferit, am fost dublu fericită și apreciată. Mă refer la experiențe din viața de zi cu zi... Dar este vorba și de apreciere... Caut aprecierea, e ceva de care am nevoie colosală, uite așa pur și simplu, chiar și pentru nimic! Dar cred că o pot extrage și din poziția de Giver de apreciere... A fi prezent e important... În fine, în urmă cu un an, am scris o poveste pe blog, care are la bază și informații reale și prin care mi-am dorit să pot clarifica ceva: https://gandireaschimbatot.blogspot.com/2021/09/inteligenta-artificiala-2-victorya-o.html Dar m-am oprit și astfel i-am dat o șansă să continue cândva, neavând acum un final... PS: Melodia atașată îmi place foarte mult, în special refrenul și muzica. Nu mă gândesc la dragostea din videoclip, ci la miile de gânduri care mă întorc mereu la un gând important, acela de a realiza ceva ce nu doresc să dezvălui încă...🙂

O Poveste despre Bunătate
"Culegi ceea ce semeni" sau "ce dai, aceea primeşti"...

Bunătatea este fondul sufletelor alese, spunea si Victor Hugo intr-o definitie memorabila si Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca,nitica bunavointa,toleranta,intelegere...

Vrem nu vrem, viaţa merge înainte, iar tu vei culege mai târziu roadele bunătăţii doar dacă ai investit cu bunătate. În toată acestă călătorie pe acest pământ trebuie să ne inventăm o lume a iubirii în care binele să învingă răul. De vrei să te ridici sau să zbori acum spre o lume mai bună nu ai cum. Nu ai aripi. Ca sa te ridici trebuie să te urci pe trepte, dar nu uita că scara stă ascunsă în interiorul tău. Mai întâi coboară în interiorul tău şi apoi urcă treaptă cu treaptă să ajungi sus. De sus lucrurile ţi se vor părea mărunte. Doar puterea bunătăţii şi a iubirii ne ajută să ne ridicăm.

Weekend fericit comunitate ! 🤗💞

O Poveste despre Bunătate "Culegi ceea ce semeni" sau "ce dai, aceea primeşti"... Bunătatea este fondul sufletelor alese, spunea si Victor Hugo intr-o definitie memorabila si Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca,nitica bunavointa,toleranta,intelegere... Vrem nu vrem, viaţa merge înainte, iar tu vei culege mai târziu roadele bunătăţii doar dacă ai investit cu bunătate. În toată acestă călătorie pe acest pământ trebuie să ne inventăm o lume a iubirii în care binele să învingă răul. De vrei să te ridici sau să zbori acum spre o lume mai bună nu ai cum. Nu ai aripi. Ca sa te ridici trebuie să te urci pe trepte, dar nu uita că scara stă ascunsă în interiorul tău. Mai întâi coboară în interiorul tău şi apoi urcă treaptă cu treaptă să ajungi sus. De sus lucrurile ţi se vor părea mărunte. Doar puterea bunătăţii şi a iubirii ne ajută să ne ridicăm. Weekend fericit comunitate ! 🤗💞

Bunatatea da nastere la bunatate !

Nimic nu ne face mai necesari în lume decât iubirea ce-o avem pentru semenii noștri. – Johann Wolfgang von Goethe

Bunatatea da nastere la bunatate ! Nimic nu ne face mai necesari în lume decât iubirea ce-o avem pentru semenii noștri. – Johann Wolfgang von Goethe

"Unii și alții"... Un gând care nu prea îmi place, căci împarte lumea pe categorii...
Poate e adevărat, poate nu...
Am găsit această melodie și am meditat la ideea că poate, în general, omul tinde să se limiteze la asta, la a spune un lucru cert despre ceva (din punctul lui de vedere) și a lăsa situația așa cum este, fără a isca o schimbare...
Totuși visez la o lume în care să fim NOI, nu unii și alții...
Să fim NOI împreună, uniți în fapte, acțiuni pentru binele comun, nu doar bunăstarea individuală!

"Unii și alții"... Un gând care nu prea îmi place, căci împarte lumea pe categorii... Poate e adevărat, poate nu... Am găsit această melodie și am meditat la ideea că poate, în general, omul tinde să se limiteze la asta, la a spune un lucru cert despre ceva (din punctul lui de vedere) și a lăsa situația așa cum este, fără a isca o schimbare... Totuși visez la o lume în care să fim NOI, nu unii și alții... Să fim NOI împreună, uniți în fapte, acțiuni pentru binele comun, nu doar bunăstarea individuală!

,,Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trece pe acolo un strain.
- Te induri sa-mi dai un banut, murmura mecanic cersetorul, intinzandu-i vechea lui sapca?
- Nu am nimic sa-ti dau, raspunde strainul. Dar pe ce esti asezat, intreba acesta?
- Un gunoi. E doar o cutie veche. Stau pe ea de cand ma stiu.
- Te-ai uitat vreodata inauntru, intreaba strainul?
- Nu, raspunde cersetorul. Ce rost are? Nu e nimic in ea.
- Uita-te inauntru, insista strainul.
Cersetorul ridica putin capacul. Socat, nevenindu-i sa creada, vede ca toata cutia era plina cu aur.

Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati inauntru. Nu in interiorul unei cutii, ca in parabola, ci undeva mai aproape: in interiorul vostru.
„Dar eu nu sunt un cersetor!" — mi se pare ca va aud protestand.
Cei care nu si-au gasit incă adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei si sentimentul profund si indestructibil de pace venit odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta in afara lor farame de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de iubire, desi au in sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decat orice le-ar putea oferi lumea.
Eckhart Tolle – Puterea prezentului

,,Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trece pe acolo un strain. - Te induri sa-mi dai un banut, murmura mecanic cersetorul, intinzandu-i vechea lui sapca? - Nu am nimic sa-ti dau, raspunde strainul. Dar pe ce esti asezat, intreba acesta? - Un gunoi. E doar o cutie veche. Stau pe ea de cand ma stiu. - Te-ai uitat vreodata inauntru, intreaba strainul? - Nu, raspunde cersetorul. Ce rost are? Nu e nimic in ea. - Uita-te inauntru, insista strainul. Cersetorul ridica putin capacul. Socat, nevenindu-i sa creada, vede ca toata cutia era plina cu aur. Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati inauntru. Nu in interiorul unei cutii, ca in parabola, ci undeva mai aproape: in interiorul vostru. „Dar eu nu sunt un cersetor!" — mi se pare ca va aud protestand. Cei care nu si-au gasit incă adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei si sentimentul profund si indestructibil de pace venit odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta in afara lor farame de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de iubire, desi au in sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decat orice le-ar putea oferi lumea. Eckhart Tolle – Puterea prezentului

Astazi este despre motivatie !
Pot să fac orice...💖
Este o frază simplă, dar te ajută să îţi aminteşti – poţi face cu adevărat orice îţi propui.În loc să-ţi oferi motive de ce nu poţi face ceva, oferă-ţi motive pentru care poţi.
Meriţi o viaţă mai bună – fie că asta înseamnă un loc de muncă mai bun, un corp mai sănătos sau mai mulţi bani. Munceşte pentru asta.
Indiferent câţi ani ai sau câte oportunităţi ai ratat până acum, nu este niciodată prea târziu să iei o decizie şi să ai un nou început.
Dacă aştepţi momentul prefect, uită de el – nu există aşa ceva. Doar Fă! Nu există un plan perfect.
Nimeni nu se naşte în vârf. Toată lumea începe de undeva, iar de cele mai multe ori acest undeva este de jos.
Pe rând, câte un pas. Nu încerca să faci totul odată, dacă este greu la început, nu poate decât să devină mai uşor.
Eşecul este temporar. Dacă eşuezi, eşti pe mâini bune – de cele mai multe ori succesul vine numai după câteva runde de eşec.
Greşelile sunt oportunităţi de învăţare. Ziua de astăzi este singurul lucru pe care îl pot controla.
Uită ce ai făcut ieri. Astăzi este ceea care contează.

Astazi este despre motivatie ! Pot să fac orice...💖 Este o frază simplă, dar te ajută să îţi aminteşti – poţi face cu adevărat orice îţi propui.În loc să-ţi oferi motive de ce nu poţi face ceva, oferă-ţi motive pentru care poţi. Meriţi o viaţă mai bună – fie că asta înseamnă un loc de muncă mai bun, un corp mai sănătos sau mai mulţi bani. Munceşte pentru asta. Indiferent câţi ani ai sau câte oportunităţi ai ratat până acum, nu este niciodată prea târziu să iei o decizie şi să ai un nou început. Dacă aştepţi momentul prefect, uită de el – nu există aşa ceva. Doar Fă! Nu există un plan perfect. Nimeni nu se naşte în vârf. Toată lumea începe de undeva, iar de cele mai multe ori acest undeva este de jos. Pe rând, câte un pas. Nu încerca să faci totul odată, dacă este greu la început, nu poate decât să devină mai uşor. Eşecul este temporar. Dacă eşuezi, eşti pe mâini bune – de cele mai multe ori succesul vine numai după câteva runde de eşec. Greşelile sunt oportunităţi de învăţare. Ziua de astăzi este singurul lucru pe care îl pot controla. Uită ce ai făcut ieri. Astăzi este ceea care contează.

AM UITAT SA STRALUCESC !

... A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna...

citeste mai mult... 👇

nicodra.blogspot.com/2022/07/a ...

AM UITAT SA STRALUCESC ! ... A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna... citeste mai mult... 👇 https://nicodra.blogspot.com/2022/07/am-uitat-sa-stralucesc.html

Motivatia zilei ! 💖

"Viața este un joc al bumerangului.

Gândurile noastre, faptele și cuvintele revin la noi, mai devreme sau mai târziu cu o precizie uluitoare. Așa că, înainte de a gândi, face sau spune ceva – imaginează-ți cum ar fi să primești ceea ce dai. Apoi, du-te cu un pas mai departe. Decide din timp ceea ce dorești să primești și apoi trimite. În mod deliberat. Asta este, dăruiește sau provoacă în viața altui om ceea ce tu dorești să trăiești acum. Apoi privește magia."

Neale Donald Walsch

Motivatia zilei ! 💖 "Viața este un joc al bumerangului. Gândurile noastre, faptele și cuvintele revin la noi, mai devreme sau mai târziu cu o precizie uluitoare. Așa că, înainte de a gândi, face sau spune ceva – imaginează-ți cum ar fi să primești ceea ce dai. Apoi, du-te cu un pas mai departe. Decide din timp ceea ce dorești să primești și apoi trimite. În mod deliberat. Asta este, dăruiește sau provoacă în viața altui om ceea ce tu dorești să trăiești acum. Apoi privește magia." Neale Donald Walsch